lumea

Lumea lui „Nu am pe cine să angajez, dar să fie cu experiență”

Știți proverbul acela „Alege un job care îți place și nu va trebui să muncești nici o zi din viața ta”? Aș continua cu întrebarea: Cum? Ai posibilitatea să alegi asta? Poate după vreo 10-20 de ani de experiență profesională. Iar partea asta fără muncă nu mă sensibilizează deloc. Nici la nivel de metaforă nu agreez zicala asta. În primul rând pentru că indiferent dacă îți place sau nu ceea ce faci, tot muncești. Poate îți este mai greu, poate mai ușor… e tot o formă de muncă. În al doilea rând, câți dintre noi alegem cu adevărat ceea ce lucrăm?! De cele mai multe ori, locul de muncă ne alege pe noi. Că se întâmplă să ne placă ceea ce facem e pură coincidență!

Un tânăr care își dorește să salveze vieți se înscrie la medicină. Își termină studiile și devine doctor. Îi place ceea ce face, pentru asta s-a pregătit. Speră că societatea va aprecia devotamentul său și îi va oferi un loc de muncă pe măsură. Ajunge să profeseze. După efectuarea a sute sau mii de operații și cine știe câte vieți salvate, să îi spui că nu a muncit nici o zi din viața lui? A fost așa, din pură plăcere, că a ales el să fie doctor.

Poate sunt anumite domenii unde după ce îți termini studiile ai, dar nu întotdeauna și nu pentru toată lumea, un job asigurat. Noi, ceilalți, ne zbatem să căpătăm experiența profesională. Primul obstacol pe care îl întâmpinăm cu toții, într-un anumit moment din viață, când vrem să ne angajăm. Teama cea mai mare a unui student sau absolvent. Nimeni nu își dorește să te învețe ceva și prea puțini sunt cei care îți dau o șansă.

Lumea fără șanse

Angajatorii vor doar oameni bine pregătiți, nu vor să se adapteze la actualul mediu de afaceri. Cum să te prezinți la o firmă cu un CV în care îți prezinți doar studiile, hobby-urile și aptitudinile?! Și să fii intrebat de experiență. Voluntariatul și proiectele din timpul facultății atârnă de un fir de ața. Nu cred că este nimeni interesat de câte animaluțe ai salvat, câți pomi ai plantat sau dacă te-ai implicat în activități culturale. Respectivul vrea să știe pentru ce o să te plătească și pe bună dreptate.

Însă nu îi garantează nimeni unei firme că cineva cu experiență va fi devotat și va munci. Eu sunt de părere că e mult mai indicat să alegi o persoană pe care să o îndrumi. Bineînțeles, nu e simplu să “crești” profesional o persoană, nici să o găsești și nici să o păstrezi. Dar merită încercat. Tinerii au nevoie de șanse, au nevoie să le întindă cineva o mână și să îi îndrume.

E atât de ciudat să nu poți să te angajezi pentru că nu ai experiență și nici nu poți să capeți experiență pentru că nu poți să te angajezi. Știu din propria experiență cum e și nu înțeleg de ce firmele se plâng acum că nu mai găsesc oameni. De, că ei ar angaja și ar oferi tot ce e mai bun, dar nu au de unde lua personal bine-pregătit. Deci, tot să aibă candidatul experiență. Sunt prea puțini cei care văd că oamenii cu experiență au aspirații mai înalte sau ajung la pensie ori pleacă în altă țară. Rămân tinerii care ies de pe băncile școlii, fără experiență. Nevoia de profesioniști este mult mai mare decât posibilitatea de a forma oameni bine-pregătiți.

Fazele angajării

Ce sentiment ciudat m-a încercat atunci când îmi căutam un loc de muncă după absolvirea facultății! Vedeam peste tot știri despre lipsa de personal din aproape toate domeniile, o mulțime de joburi disponibile. Foarte mulți angajatori erau într-o adevărată campanie de promisiuni, doar, doar se va îndrepta lumea către ei. Și normal că tu, un tânăr doritor de muncă și afirmare în societate, crezi că e vorba și despre tine.

Într-o primă faza, selectezi joburile unde îți trimiți CV-ul. Ești total convins că tu alegi, în funcție de aspirațiile tale. În faza a doua, te gândești că ar fi bun și un job “pe domeniul tău”. În faza a treia, cauți joburi din diverse domenii de activitate însă în concordanță cu nivelul studiilor tale. Iar în cea de-a patra faza, cauți cam orice, loc de muncă să fie. Și ești dezamăgit, deoarece aveai un bagaj de vise gata pregătit pentru un job important, care să îți ofere siguranță. Iar despre noroc pot vorbi doar unii, că-i greu de întalnit.

E drept, sunt si angajatori buni care acceptă tineri fără experiență și investesc în ei. Aceștia văd potențialul oamenilor și trec peste secțiunile din CV. Le oferă șansa de a se dezvolta chiar și într-un domeniu pentru care nu au studiile necesare.

Îmi place să cred că oamenii sunt atât de valoroși cât vrem noi să îi vedem și cât se încred ei în propriile lor forțe. Ideile și munca noastră nu reprezintă doar secțiunile unui CV/ Totodată, experiența nu trebuie cântărită în rânduri scrise pe hârtie. E nevoie de voință, încredere și perseverență. Mai devreme sau mai târziu, soarele trebuie să răsară pentru fiecare dintre noi.

No Comments

Leave a Comment